Ce rămâne din
noi
atunci când
devenim un ieri
mult prea
distant și atât de tăcut?
Unde se duc
atâtea șoapte și toți pașii
care, ezitând,
se pierd în noapte?
E târziu, e
seară și vântul adie viu și greu,
lumea se împarte
în ce a fost și ce urmează
să se
întâmple...
Tot ce rămâne
între cele două maluri ale clipei
este un acum,
un moment suprem
care se semnează
cu bătăile inimilor noastre.
.jpg)
