duminică, 24 februarie 2013

Tangoul vieții absurde

Nu cunosc zborul, de aceea îmi repugnă penele.

  Orice zbatere de aripi îmi e străină și îmi sperie firea.

  Mă rătăcesc mereu, necunoscându-mi calea.

  Merg pe același drum care îmi întunecă privirea.

   Nu îndrăznesc a mă aventura spre larg, 
de aceea mă leg de mal.

   Nu am întâlnit apropierea, 
de aceea nu am cu ce compara îndepărtarea.

   Nu am iubit vreodată, 
doar am jucat iubirea 
și am pierdut simplitatea 
de a găsi împlinirea.

    Nu vreau să știu că pentru a afla răspunsul corect, 
trebuie să alegem greșit, 
nu vreau să accept că jocul continuă 
până învățăm să fim ceea ce suntem.