Aș fi vrut să existe
legături veșnice,
aș fi vrut ca iubirea
să nu fie doar un enunț generic,
aș fi vrut ca doi să poată să fie doar unul
și toate acestea s-ar fi numit atunci eternitate.
Aș fi vrut să tac și tăcerea mea
să fie înțeleasă.
Aș fi vrut să scriu un poem în doi,
dar fidelitatea se găsește doar
în formulările utopice.
Fiecare poartă o mască
și cunoaște că viața este un carnaval,
fiecare... mai puțin eu,
care, atunci când m-am privit
în oglinda lacrimilor mele,
am înțeles că mi-am uitat
masca și replicile pe marginea
unui vis ireal, fragil și abstract.
.jpg)
