sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Cunoaște-te pe tine însuți

Spune-mi un cuvânt,
Șoptește-mi un vers,
Întreabă-mă orice,
Căci totul are un sens.

 Orice drum, 
chiar și cel ce poartă semnul de sens interzis,
ne îndrumă pașii spre noi înșine.
Când o ușă se închide, o alta se deschide
și între cele două fenomene 
pendulează sufletul noastru,
mereu dezorientat, mereu nesincronizat.

Avem fiecare un loc în univers, 
îngrădit de anumite limite
care modelează jocul vieții.

Cunoaște-te pe tine însuți
Și vei înțelege viața,
Vei  risipi vraja
Ce se așterne peste clipe!








miercuri, 16 ianuarie 2013

Punct


Ce zi obișnuită
Pentru sfârșitul nostru.
Și tu, și eu
Ne-am cramponat de resturi de fericire
și am întors spatele
unei uși care se cerea închisă.

Legătura noastră,
Care ne-a adăpostit cândva sufletele,
A devenit de-o vreme
O închisoare mohorâtă
și strâmtă care ne-a mutilat cugetele.

Ce zi obișnuită
Pentru a scrie finalul nostru.
Nici în versuri nu ne-am mai înțeles,
Fiecare a compus propia lui încheiere
și a dat o palmă eternității.

Ce zi obișnuită
Pentru a împărți lumea la doi.
Nici nu ne-am gândit că seara
Ne va ajunge din urmă și noi nu vom mai fi
Decât doi străini stingheri și sătuli de monotonie.

Ce zi obișnuită
În care ne-am spus ultimele cuvinte.
Te-am lăsat să pleci,
știind că îți va fi mai bine scriind alt început,
altundeva, cu altcineva.

Ce zi obișnuită,
dictată de cuvintele grele
pe care le-am aruncat mereu
între noi.

Ce zi obișnuită
Pentru a nu mai fi!


vineri, 11 ianuarie 2013

Aș fi vrut

Aș fi vrut să existe
legături veșnice,
aș fi vrut ca iubirea
să nu fie doar un enunț generic,
aș fi vrut ca doi să poată să fie doar unul
și toate acestea s-ar fi numit atunci eternitate.

Aș fi vrut să tac și tăcerea mea 
să fie înțeleasă.
Aș fi vrut să scriu un poem în doi,
dar fidelitatea se găsește doar 
în formulările utopice.

Fiecare poartă o mască
și cunoaște că viața este un carnaval,
fiecare... mai puțin eu,
care, atunci când m-am privit
în oglinda lacrimilor mele,
am înțeles că mi-am uitat
masca și replicile pe marginea
unui vis ireal, fragil și abstract.






luni, 7 ianuarie 2013

Portretul pesimistului

Ești un suflet chinuit, 
care nu se încrede în nimeni și-n nimic. 
Totul este, pentru tine, un drum spre moarte.
 Crezi și nu crezi în iubire 
iar cuvintele tale sunt instrumente poetice
care năruie și asamblează lumi întregi.