Cine nu poate contempla
Splendoarea unei
flori,
Nu se poate
preda unui surâs
Sau unui clar de
lună.
Unde sunt cei de
ieri,
Cei care își
închinau destinul
Unei priviri,
Unui vis
Sau datoriei
De a fi om?
Mergem cu toții
spre o prăpastie
A insensibilității,
Pe un drum pavat
cu spinii
Indiferenței,
Un drum îngust
Pe care îl
populăm în șir indian,
Legați fiind la
ochi cu iluzia apartenenței.