Este frig afară, este frig și în paginile cărții pe care o țin în mână și încerc să o răsfoiesc, însă mă disturbă gândurile care îmi aleargă haotic prin minte și mă împiedică să dau pagina și să-mi continui lectura.
Întotdeauna m-am întrebat cum aș putea să stăpânesc un șir de gânduri care, fiecare în parte, pare să aibe o viață propie și se adună în cerc, în sinea mea, pentru a dansa un dans al întrebărilor fără răspuns. Sau poate răspunsul există, însă nu îl găsesc eu. Poate aceasta este menirea dansului, încercarea de a mă determina să găsesc un răspuns, nu repetarea la nesfârșit a aceleași coregrafii.
Dincolo de bine și rău, de frumos și de urât, adevărurile devin lipsite de personalitate, precum niște manechine fără haine, expuse într-o vitrină cu geamuri prăfuite și sparte. Unicitatea lor se conturează atunci când aleg să devină imaginea unui concept și să sublinieze un mesaj care să conțină ori o fărâmă de eternitate, ori acceptarea unei vieți efemere.
Deși am impresia că gândurile mele sunt de sine stătătoare și tind să le separ de mine însămi, sunt conștientă că îmi aparțin în totalitate și singurul lucru care determină starea de înstrăinare dintre mine și ele este lipsa mea de acceptare.
Dansul lor tot mie mi se datorează. La fel cum un părinte este răspunzător de educația copiilor săi, la fel și eu ar trebui să-mi educ gândurile și să le învăț dansul care li se potrivește, dansul pentru care le-am ”născut”. Dar mă dezic de ele și le condamn neîncetat pentru că le văd răspunzătoare de neliniștea mea.
Gândurile mele sunt precum niște copii părăsiți iar, dansul lor, care ar fi trebuit să fie o expresie a ființei mele lăuntrice, repetă aceeași coregrafie a întrebărilor care și-au pierdut răspunsurile, tocmai fiindcă răspunsurile sunt întotdeauna create de cei care întreabă iar, în cazul meu, cea care întreabă, adică eu, își neagă dreptul de a răspunde după voia sufletului său.
.
Gândurile mele sunt orfane, la fel și sufletul meu, la fel și frunzele moarte care nu sunt plânse de nimeni și care nu au parte de o înmormântare decentă ci, sunt călcate în picioare de trecătorii absenți și indiferenți.
.jpg)
