Înainte de sfârșit

Un timp am fost noi doi
Și săruturile noastre
  Erau rugăciuni de mulțumire.

Am avut o clipă certitudinea

Că am învins cu nemurirea

   Efemerul care ne mătură visele.

Am simțit că ne știam de-o viață
Și că-n privirea ta îmi vedeam
Adevărata față...

Apoi, îmbrățișarea ni s-a frânt
Și buzele tale au început
Să aibe un alt gust, străin mie.

Te-am simțit mai singur
Și mai trist ca niciodată.

Deși ești încă aici, nu ai fost nicicând atât de departe.