luni, 13 august 2012

Tu, marea

Iubirea ta e precum o furtună pe mare
care o agită inutil
ca apoi, să o abandoneze ostil,
furându-i un pic din destin.

Pasul tău, precum un val
ce se sinucide (mereu) lovindu-se de mal,
mă duce în largul trăirii
care ascunde mister
și închipuiri de adevăr.

Ești o mare
apariție care-și lasă umbra
peste clipele mele
în care încerc să fiu 
și uit că sunt
doar un suflet 
printre atâtea, multe
alte suflete.