vineri, 27 iulie 2012

Azi

Azi am renunțat la un obicei de-al nostru
și, astfel,
și la o parte din noi doi.
Tu într-o parte, eu în alta,
doi străini care abia își mai vorbesc,
care se privesc stingher și nu
recunosc nimic.

Azi, o parte din noi a murit
și, odată cu ea, și un pic de veșnicie.
Ne încăpățânăm naiv
și nu înțelegem că e tardiv
să ne mai privim,
căci ne vedem cu alți ochi
și nu ne mai ajută la nimic.

Azi, s-a năruit un vis,
un vis ce l-am visat grăbiți,
obosiți fiind de drumul ce l-am parcurs
până să ne fi întâlnit.
Și, trezindu-ne și mai obosiți acum,
nu ne amintim nimic din vis.

Azi, îmbrățișarea noastră a devenit imposibilă
datorită depărtării dintre sufletele noastre.
Tu, într-o lume, eu în alta,
două entități care se exclud una pe cealaltă.

Azi, învinși de propia noastră neputință,
ne retragem vlăguiți, obosiți de atâtea încercări
care au format circumferința cercului
în care am sacrificat
Iubirea noastră.