Azi am renunțat
la un obicei de-al nostru
și, astfel,
și la o parte
din noi doi.
Tu într-o parte,
eu în alta,
doi străini care
abia își mai vorbesc,
care se privesc
stingher și nu
recunosc nimic.
Azi, o parte din
noi a murit
și, odată cu ea,
și un pic de veșnicie.
Ne încăpățânăm
naiv
și nu înțelegem că
e tardiv
să ne mai
privim,
căci ne vedem cu
alți ochi
și nu ne mai
ajută la nimic.
Azi, s-a năruit
un vis,
un vis ce l-am
visat grăbiți,
obosiți fiind de
drumul ce l-am parcurs
până să ne fi
întâlnit.
Și, trezindu-ne
și mai obosiți acum,
nu ne amintim
nimic din vis.
Azi,
îmbrățișarea noastră a devenit imposibilă
datorită
depărtării dintre sufletele noastre.
Tu, într-o lume,
eu în alta,
două entități
care se exclud una pe cealaltă.
Azi, învinși de
propia noastră neputință,
ne retragem
vlăguiți, obosiți de atâtea încercări
care au format
circumferința cercului
în care am
sacrificat
Iubirea noastră.