Iubirea, asemenea unui sunet de aplauze...
”Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singură mână, fără cealaltă mână.”
Două suflete, precum două mâini ale aceluiași trup, aplaudă în momentul în care apropierea dintre ele devine copleșitoare. Când cele două suflete se” lovesc” unul de celălalt, se spulberă toată minciuna și toată amărăciunea. Atunci, pe scena vieții celor doi se conturează evenimente care îi iau prin surprindere și le răstoarnă orice este plagiat în trecutul și în prezentul lor.
Iubirea, sunetul de aplauze oferite de cele două suflete îndrăgostite, se naște în fața adevărului vieții, în plenitudinea inocenței umane. Atunci când toate măștile durerii se sfarmă, se naște o iubire.
Este nevoie de două suflete care să aplaude necontenit pentru ca sunetul iubirii să persiste și să crească mereu.
