Sufletul unui copil poartă veşminte care nu-l ajută să-şi discearnă propiul adevăr. Şi nu ştie că acela care trădează, s-a trădat cândva pe sine, acela care abandonează, s-a abandonat pe sine demult, acela care umileşte, şi-a mutilat singur sufletul, acela care ignoră, nu se mai recunoaşte pe sine iar, acela care minte, nu mai cunoaşte calea spre propiul adevăr.
A scrie este o necesitate acută, o datorie, un mod de a fi. Nevoia de a scrie este determinată de trăirile și gândurile care nu se liniștesc până ce nu se conturează în cuvinte.
sâmbătă, 21 mai 2011
luni, 16 mai 2011
Scrisoare
Vorba ta...
Încheierea,
Plagiat al
Sufletuluil meu.
Eu...
Recenzia
Ultimei clipe ce am petrecut-o
În doi.
Tu...
Povestea
Ce am dictat-o
Noi.
Mâine,
Post-scriptum
Pentru ce s-a scris
Ieri.
Azi,
Plicul
În care "ce urmeaza"
Aşteaptă să devină.
Să-ţi mulţumesc
Pentru scrisoare,
Iubitul meu?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)